Doctorul Marius Graure de la Spitalul Orăşenesc Lehliu – Gară a reuşit să se ocupe singur de 14 victime ale accidentului de pe A2. În primă fază, persoanele rănite au fost redirecţionate către spitalul din Lehliu. Nu este prima dată când victimele accidentelor produse pe A2 sunt trimise la spitalul din Lehliu, acesta fiind cea mai aproape unitatea sanitară. Aici au fost aduşi şi răniţii din accidentul produs în anul 2007, pe A2, din cauza fumului dens produs de un incendiu de mirişte. Alte victime rezultate în urma unui carambol produs iarna pe autostradă au fost aduse şi cazate aici. Însă niciodată nu au fost aduse atât de multe victime într-un timp atât de scurt. Doctorul Marius Graure ne-a povestit ce s-a întâmplat sâmbătă: “Am schimbat garda şi mi-au spus fetele că urmează să vină un accident colectiv. Cam la un sfert de oră după ce am ajuns, au început să apară salvările. Iniţial cu o familie cu un copil, mama cu un traumatism cervical, tata cu plăgi la faţa, dar fără probleme mari, şi copilul iniţial era somnolent, apoi şi-a revenit. Apoi au început să apară din cinci în cinci minte, asta e problema, că în camera de gardă nu avem decât două paturi. Trebuia să îl evaluez instant să văd dacă are probleme care îi pun viaţa în pericol, să decid dacă intervin imediat sau îl mai pot lăsa un pic pentru a îngriji o persoană rănită mai grav. I-am scanat pe toţi la radiologie şi într-adevăr un pacient era cu saturaţie foarte mică în sânge. Avea sânge într-o parte a plămânului în pleură, 1,2 litri, şi în partea cealaltă avea aer. A trebuit să îi pun două pleurostome, sistem special de drenaj în ambele părţi. Cu acest pacient am stat mai mult timp, într-un final l-am stabilizat şi a fost în regulă. Ceilalţi au avut fracturi, contuzii, traumatisme, însă nimic grav care să le pună viaţa în pericol. Pe la10:30 – 11:00 a venit şi domnul doctor Beluşică, dar pacienţii erau cât de cât puşi la punct. Mi-a oferit sprijinul, însă în scurt timp a venit Floreasca şi i-a luat la Bucureşti în funcţie de gravitate. Mai trebuiau investigaţi cu tomograf şi RMN, însă eu nu am avut posibilitatea”. Întrebat de ce ar mai avea nevoie spitalul din Lehliu, ţinând cont că este cea mai apropiată unitate sanitară de Autostrada Soarelui, acesta ne-a spus: “În primul rând, să începem cu liftul. Toţi pacienţii au fost căraţi pe scări. Sunt chestii elementare de care avem nevoie. Am avea nevoie de un tomograf cu telemedicină, să transmitem imaginile la Bucureşti unde să le citească cineva şi să ne dea un răspuns. Am avea nevoie de multe, dar pentru asta ai nevoie de bani şi voinţă”.
Bună ziua domnule doctor.Mă scuzați că vă deranjez dar dumneavoastră operați ciocurile de la genunchi?