Pământul bisericii, o afacere rentabilă de sute de milioane de-a lungul anilor…

Cândva o mândră ctitorie ridicată cu multă jertfă şi osteneală, azi, biserica din Perişoru are o altă poveste tristă şi dureroasă…, căci şi puţinii bani ce-i revin dintr-o infimă arendă, se duc pe un’ se duc… Pr. B.A, care deţine societate agricolă, a decis, cu de la sine putere, că i se cuvin 5ha şi jumătate din cele 10 pe care le are biserica, ocupându-se personal de acestea, încât, în anii binecuvântaţi cu recolte bogate, câştigul să fie unul frumos… Nici ajutorul pentru biserică, deloc modest, cât cel din capitală ori marile oraşe, nu se mai vede investit în biata de ea, pentru că e mai uşor să-i reparăm tavanul din cancelarie cu folie, ori să-i înlocuim gardul de beton cu unul de fier în timp ce ploua în interior la sfânta liturghie. În prezent, când frigul pătrunde până la oase iar ploaia împiedică orice lucrare exterioară, când vin marile sărbători, după injectări de miliarde, în loc de jgheabri, a apărut o schelă la una dintre turle, cu intenţie…, deşi  în vară, ori toamnă, a fost timp destul, dar n-au fost bani. Si, pentru că vedem multe, dar ne-am tot abţinut să punem punctul pe i din respect, cei mai mulţi dintre enoriaşi refuză să-şi mai ofere benevol contribuţia, acesta fiind  motivul majorării ei.. Cu toate acestea, după mai bine de trei decenii de activitate, nici din celelalte taxe achitate bisericii, şi ele rotunjite faţă de preţurile prezentate la fiecare început de an, pr. B.A.nu a reuşit să facă economii pentru CASA DOMNULUI ce se degradează încontinuu. Mult prea ocupat cu agricultura, apicultura, construirea de case, lăcaşul aflat într-o avansată stare de degradare n-a însemnat o prioritate, conform jurământului făcut, chiar dacă noi i-am adus la cunoştinţă în nenumărate rânduri urgenţele. Răspunsul primit a fost : ,,nu se poate…’’Doreşte să fie lăsat în pace şi nu să prezinte într-o manieră transparentă lcrurile…, uitând că toate cheltuielile de la casa parohială erau acoperite din modesta sumă pe care biserica reuşea să o strângă. Gestionarea fondurilor se pare a fi fost una execrabilă, iar vinovaţi cei care au avut curajul uneori să mai scoată gunoiul de sub preş, ori câte un edil care n-a suplimentat bugetul parohiei.

Cu nişte autorităţi bisericeşti nepăsătoare, ne punem nădejdea în Dumnezeu care nu ne lasă la greu…